Apelul lansat de Alianța pentru Unirea Românilor pentru întocmirea unei liste cu „organele de presă toxice și false” din România este un act nedemocratic și creează un precedent periculos pentru jurnalism. „Listele negre” funcționează ca instrumente ale abuzului de putere în regimuri autoritare și au capacitatea de a amplifica discursul urii și violența.
Media critică la adresa unei persoane sau unui partid nu este în mod automat „toxică și falsă”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit[1] că „limitele criticii admisibile sunt mai mari în privinţa unui om politic, care acţionează în calitate de persoană publică, decât în privinţa unei simple persoane particulare. Omul politic se expune în mod inevitabil şi conştient unui control atent al faptelor şi gesturilor sale, atât din partea ziariştilor, cât şi din partea majorităţii cetăţenilor, şi trebuie să arate mai multă toleranţă”. În același timp, „libertatea de exprimare se aplică nu numai informațiilor sau ideilor primite favorabil ori considerate ca fiind inofensive sau indiferente, ci și celor care afectează, șochează sau neliniștesc statul sau o anumită parte a populației. În acest sens converg pluralismul, toleranța și spiritul de deschidere, fără de care nu există societate democratică”, afirmă CEDO[2]. Dacă AUR își dorește să facă parte din jocul democratic al României, trebuie să îi accepte și să îi respecte regulile.
Sugestia că jurnaliștii ar fi dușmani ai poporului și folosirea unei retorici extremiste despre jurnalism, folosite de AUR pentru a-și instiga susținătorii la violență și discriminare reprezintă un discurs inacceptabil pentru reprezentanții unui partid parlamentar într-o democrație, ce trebuie să poarte responsabilitatea puterii cu care au fost învestiți.
Nu, presa nu este un dușman al poporului, așa cum reiese din ce în ce mai des din discursul public și în mod repetat în comunicările AUR. Prezumția avansată de AUR că toate informațiile transmise de presă sunt false este o instrumentalizare politică, în propriul folos și fără respect față de realitate, a termenului „fake news”. Modelul acesta, testat de Donald Trump și replicat în ultimii ani și în România, pune o anatemă asupra întregii prese românești și aduce un deserviciu dreptului cetățenilor la acces la informație.
Înțelegem rolul criticii, inclusiv la adresa jurnaliștilor ori a materialelor acestora, însă solicităm oamenilor politici să se abțină de la atacurile generalizante la adresa presei.
Solicităm jurnaliștilor și organizațiilor profesionale să expună public astfel de derapaje, de câte ori acestea se întâmplă, și să se solidarizeze cu redacțiile și colegii care devin victimele ale atacurilor.
Îndemnăm publicul să sprijine jurnaliștii și redacțiile pe care le apreciază, inclusiv prin abonamente sau donații, forme prin care putem să ne asigurăm că jurnalismul rămâne independent.
Atunci când este făcut cu respect pentru meserie, jurnalismul aduce cetățenilor informațiile de interes public de care au nevoie și pe care altfel nu le-ar afla, chiar dacă acestea sunt incomode și critice față de un partid sau altul. Rolul jurnaliștilor nu este să aducă laude politicienilor, ori să promoveze partide, ci să relateze faptele, să le pună în context și să ceară socoteală reprezentanților locali și naționali pentru modul în care își îndeplinesc mandatul, inclusiv pentru neregulile pe care le fac și la care iau parte. Libertatea presei este parte integrantă din libertatea de exprimare a cetățenilor și orice atac la adresa sa constituie o restrângere de facto a acestui drept fundamental al omului.
Semnatari:
Centrul pentru Jurnalism Independent
ActiveWatch
Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj
Funky Citizens
Sindicatul Român al Jurnaliștilor MediaSind
[1] Oberschlick împotriva Austriei (nr. 2), 1 iulie 1997, pct. 29, Culegere de hotărâri şi decizii 1997-IV.
[2] Handyside împotriva Regatului Unit, 1976.
